Pe 7 martie 2024, Ursula von der Leyen urca pe scena congresului PPE de la București. După ce vorbise despre amenințarea rusă, adăuga:
„Și acasă, prietenii lui Putin încearcă să ne rescrie istoria și să ne confiște viitorul. Răspândesc ură din spatele tastaturilor lor. Și să nu existe nicio îndoială cu privire la ce este în joc în aceste alegeri. Europa noastră pașnică și unită este amenințată ca niciodată de populiști, naționaliști și demagogi. Fie că este vorba de extrema dreaptă sau de extrema stângă. Fie că este AfD, Rassemblement National, Confederația sau Wasraschdene. Numele pot fi diferite, dar scopul este același: vor să calce în picioare valorile noastre și să distrugă Europa noastră. Dar noi, PPE, nu vom permite niciodată asta. Acesta este un moment definitoriu. Semnalul de la București astăzi este că PPE apără Europa — puternică și sigură, pașnică și prosperă, democratică și unită. Suntem pro-UE, pro-Ucraina, pro-statul de drept, în spiritul lui De Gasperi și Adenauer, al lui Václav Havel și Lech Wałęsa.”
A fost un discurs partizan, rostit la un congres de partid, de o candidată care căuta realegerea — un discurs rostit în câteva zile de martie care au fost determinante pentru evoluția catastrofală a României în anul care a urmat (vezi cronologia pe care am compilat-o, acoperind perioada martie 2024 – decembrie 2025 privind procesul loviturii de stat judiciare din România). Contextul contează. Dar să ne concentrăm asupra celei mai sinistre implicații a acestui discurs.
Al 3-lea Raport al Serviciului European de Acțiune Externă privind amenințările legate de manipularea și interferența în informațiile străine, publicat în martie 2025, propune un concept vizual — aisbergul FIMI1 — și cele patru blocuri ale sale arhitecturale. Deasupra liniei de plutire: canalele oficiale de stat (conturi guvernamentale, reprezentanți ai ministerelor de externe) și mass-media controlate de stat (RT, Sputnik, CGTN). Dedesubt: canalele legate de stat, care operează sub tutelă ascunsă, și, la cel mai adânc nivel, canalele aliniate cu statul — entități care „nu pot fi atribuite direct controlului sau finanțării unui stat” dar care „prezintă semne sistematice de aliniere cu o entitate statală”.
La început, e o metaforă elegantă. Problema apare atunci când lăsăm în seama unui analist decizia de a stabili cum un discurs care nu este străin poate fi prezentat drept influență străină fără dovezi — și, de acolo, cum responsabilii politici aflați la putere pot folosi acest cadru pentru a-și consolida puterea, aruncând o parte din opoziția legitimă — locală, nu străină — în categoria a ceea ce este considerat influență străină.
Nu este un risc teoretic. S-a întâmplat deja, se repetă, iar establishmentul european pare hotărât să rămână orb față de faptul că acest aisberg funcționează în ambele direcții.
Iată cum un concept menit să protejeze democrația poate fi folosit pentru a o scufunda.
Propria noastră influență străină: unghiul mort al cadrului FIMI
Există un unghi mort structural în inima conceptului FIMI pe care arhitecții săi nu l-au abordat niciodată și, aproape sigur, nu au intenționat să îl abordeze: cadrul a fost conceput pentru a identifica amenințările venite din afara clubului democrațiilor liberale. Nu are nicio categorie pentru influența străină malițioasă exercitată de un stat membru al UE împotriva altuia — chiar și atunci când această influență se înscrie perfect în arhitectura aisbergului, strat după strat.
Franța în România
Citiți implicarea Franței în criza electorală românească din 2024-2025 prin prisma Matricei de Expunere și diagrama se completează de la sine: „Franța lui Macron — complice a regimului hibrid românesc”.
La vârf, Canalele oficiale de stat: Macron condiționând desfășurarea militară franceză în România de rezultatul alegerilor, într-un apel din decembrie 2024 adresat unei candidate la președinție — cu câteva ore înainte ca Curtea Constituțională să anuleze scrutinul. Reluarea scenariului în mai 2025, cu două zile înainte de turul al doilea. Ambasadorul francez vizitând Curtea Constituțională a României pe 5 martie 2025, cu câteva zile înainte ca aceasta să blocheze candidatura lui Georgescu. VIGINUM — operând sub tutela Primului-ministru — publicând un raport despre alegerile românești în aceeași zi cu o reuniune ministerială franco-română, recunoscând că finanțatorul campaniei „rămâne necunoscut”, omițând totodată constatarea că aceasta fusese finanțată chiar de un partid de guvernământ din România. O operațiune de spălare a credibilității pe hârtie cu antet instituțional.
Dedesubt, Mass-media controlate de stat: Radio France Internationale, al cărei serviciu în limba română a amplificat cu complezență narațiunea ingerinței ruse, oferindu-i ambasadorului francez o tribună din care a rostit două minciuni demonstrabile în direct, fără să fie contrazis. Citiți: „Tango francez la București.”
Și la baza aisbergului, zona gri pe care cadrul FIMI a fost construit să o lumineze: zeci de publicații românești care au reluat narațiunea franceză fără nicio legătură financiară trasabilă cu Parisul. Făceau parte din arhitectura de influență a Franței? Conform propriilor criterii ale SEAE — aliniere sistematică, mesaje coordonate, coerență istorică — se încadrează perfect în categoria canalelor aliniate cu un stat străin. Cadrul pur și simplu nu a fost conceput pentru a pune o astfel de întrebare. Citiți: „The misery of the Romanian legacy media.”
Polonia în Ungaria
Aplicați aceeași matrice alegerilor ungare din 2026 și modelul se reproduce. VSquare, o publicație de investigație care operează în cadrul rețelei OCCRP, a raportat sosirea la Budapesta a unor „manipulatori electorali legați de GRU", citând „surse de securitate națională europene", anonime, fără alte precizări. VSquare și rețeaua sa mamă au atras aproximativ jumătate sau mai mult din bugetul lor din surse guvernamentale americane, inclusiv USAID și NED, alături de finanțări din partea Comisiei Europene. Ministrul polonez de externe și viceprim-ministru Radosław Sikorski a amplificat direct aceste afirmații. Washington Post a urmat cu o presupusă tentativă de asasinat rusă pusă în scenă împotriva lui Orbán, bazată pe un document de informații pe care nimeni nu îl putea consulta. Premierul polonez Tusk a preluat imediat firul.
Narațiunile VSquare sunt de asemenea sistematic amplificate de soția dlui Sikorski, Anne Applebaum — membră timp de nouă ani în consiliul de administrație al NED, cunoscută îndeosebi pentru infamul său articol din Slate în care susținea că mass-media Palestiniene erau „ținte legitime.”
Așa cum a documentat jurnalistul Michael Shellenberger, OCCRP și USAID au contribuit la construirea narațiunii Russiagate, menținând-o în viață mult după ce raportul Mueller a demonstrat că nu poate rezista unui examen judiciar. Infrastructura este aceeași. Standardele de documentare sunt aceleași: anonime, inverificabile, amplificat politic, fără consecințe.
Ceea ce cadrul FIMI numește „canale aliniate cu statul” atunci când conținutul poate fi prezentat ca servind Moscova se numește pur și simplu „jurnalism de investigație” atunci când conținutul servește Varșovia, Parisul sau Bruxelles-ul. Aisbergul ar putea funcționa în ambele direcții. SEAE alege să vadă doar jumătatea care îi convine.
România, pacient zero
România este locul unde mecanismul poate fi observat cu o precizie clinică — și unde două rapoarte FIMI consecutive au omis deliberat să privească (citiți: „European Diplomacy Seems too Ashamed to Look at What Happened in Romania”). Așa cum documentez pe larg în raportul privind interferența Uniunii Europene în alegerile statelor membre, publicat de MCC Bruxelles, România este exemplul perfect al modului în care conceptul de aisberg FIMI a fost instrumentalizat — cu complicitatea Franței, a Comisiei Europene, a unei false societăți civile locale integrate în arhitectura de cenzură și a „sistemului” local. Cronologia pe care am compilat-o în pregătirea acestui raport urmărește această poveste cu precizie: isteria FIMI este desfășurată, permite cenzura, apoi se dezumflă tăcut odată ce riscul electoral a trecut — fără ca nimeni să fi furnizat vreodată dovezile pe care un an întreg de propagandizare ar fi trebuit să le impună.
„Câinii care nu au lătrat” completează tabloul acestui an de cenzură și propagandă: am văzut cum principalul fact-checker a lăsat să circule fără verificare afirmații nefondate despre candidații opoziției, în timp ce îi viza cu fact-checks părtinitoare sau, atunci când purta pălăria de semnalator în cadrul Sistemului de Răspuns Rapid în timpul alegerilor, cu justificări de semnalare la fel de grosolane precum „propagandă pentru Călin Georgescu” (vezi „Zuckerberg’s Funky Romanian Consent Factory”, „Funky Little Liars” și „Flagging reason: propaganda for Călin Georgescu”). Afirmațiile că unii candidați suveraniști erau „agenți pro-ruși”, complotând cu puteri străine, sau calomniați prin insinuări cu conotații rasiale privind presupusele lor origini rome au circulat liber și nu au fost fact-checked de nimeni.
Ceea ce amenința autoritatea instituțională era semnalat. Ceea ce delegitima candidații incomozi era tolerat.
Mărturisirea a venit de la câștigător. Într-un interviu post-electoral din 19 mai 2025, Nicușor Dan a recunoscut că rivalul său Simion „probabil nu ar fi scos România din UE”. Amenințarea existențială fusese fabricată. O populație cu 87,5% sprijin pentru UE și NATO a fost convinsă că reperele sale civilizaționale sunt în pericol — și a fost mobilizată în consecință.
Consensul democratic românesc a fost instrumentalizat împotriva propriului său proces democratic.
Un joc periculos
Adevărata problemă cu tehnociații și personalitățile politice europene care folosesc aisbergul FIMI este că influența străină pare a fi întotdeauna ceea ce le convine. Derivăm spre o atmosferă de frică roșie — o paranoia a celei de-a cincea coloane, desfășurată în serviciul celor care dețin puterea și au nevoie de un dușman pentru a justifica menținerea la putere. Strigătele la influența rusă au efectul unui nesfârșit Ziua Marmotei. Președintele român Nicușor Dan a atribuit recent Rusiei scepticismul față de vaccinuri — un gest surprinzător pentru un om criticat în 2021 că nu s-a vaccinat suficient de repede.
În Franța, orice disidență, orice nemulțumire, orice tulburare socială este în mod regulat prezentată ca o instrumentalizare rusă.
Nu este doar intelectual necinstit. Este un joc extrem de periculos. Dacă oamenii nu reușesc să denunțe sistematic ipocrizia puterii care exploatează amenințarea rusă în propriul său interes, unii vor ajunge în cele din urmă să concluzioneze că Rusia este cu adevărat aliata naturală a poporului împotriva tehnocrației — iar dl Putin va încasa câștiguri politice fără să fi mișcat un deget. Acuzația fabrică alinierea pe care pretinde că o expune.
Poziția mai sănătoasă este totuși foarte simplă: dacă nemulțumirea vine din societățile noastre, dacă nu poate fi atribuită Rusiei prin legături reale și dovezi concrete, atunci merită atenția și respectul datorate oricărui participant la dezbaterea democratică. Iar cei care strigă „Rusia" — la oameni care nu au nicio legătură demonstrabilă cu Rusia — amenință democrația.
Foreign Information Manipulation and Interference (FIMI)